Deci comentarii, dar nu oricum, ci unele de substanta. Nu ode, confirmari pupincuriste si lingusitoare a tot ce-ai scris, dar nici contraziceri fara sens, de dragul muscatului de cur. Nu doar o vorba aruncata acolo in viteza, sa-si lase linkul catre blogul lor si-atat.
E din pacate adevarat ca foarte putini blogheri sunt atrasi de aceasta forma normala a dialogului, de schimbul nesimulat de opinii, de extragerea din feedback-ul celorlalti a unor invataminte ce pot sa le imbogateasca propria experienta. Si totul incepe prin RESPECTUL interlocutorului, atunci cand acesta isi merita acest respect, ca s-a plecat asupra celor scrise…
Exista unii oameni importanti, ale caror bloguri sunt monumentale pagini virtuale create pentru monolog. Exista blogheri-jurnalisti care nu intervin vreodata in comentariile lasate sub propriile articole (chiar cele pertinente, care merita). Exista bloguri alimentate zilnic cu exces de insemnari, unde constati simplu ca autorului nu-i pasa ce se scrie sub cele postate ieri.
Mai presus de toate, simti deseori DISPRETUL unor blogheri fata de marea masa a propriilor lor cititori sau comentatori. Caci e o forma grava de nepasare si dispret sa il poftesti pe om in casa si-apoi sa il ignori complet. Si-n toate acestea ma refer – retineti – numai la acei oaspeti care s-au descaltat la usa, care cinstesc casa in care au intrat si n-au uitat de politicosul buna-ziua.
De ce nu dai nume direct? 🙂 Eu m-am gandit la Zoso … altcineva nu imi trece prin minte!
daca s-ar intampla tot ce e scris mai sus nu am mai avea noi ce discuta si am fi plictisiti 🙂